Mosafir

M-am dus special pentru Steak Frittes, dar vita a fost talpa de bocanc. Sosul bernaise nu se simte deloc. Vita avea culoarea OK, dar cred ca era taiata prea gros sau din zona gresita a vitei. Cartofi prajiti excelenti, ca la tara la tuci si o rata fantastica. Noul MBS regandit nu ma da neaparat spate. Crusta de mamaliga da senzatia de mamaliga veche.

GUSTURILE NU SE DISCUTĂ!! Am fost patru persoane si din pacate, părerea a fost unanimă: dezamăgitor!!! Vita era tare și foarte sărătă!! În toate porțile a fost tare, doar într-o porție, au fost și bucăti mai moi. Prețul mult prea mare pt calitarea cărnii (indiferent de ce se prezintă) Porcul bun, cartofii buni, însă totul foarte sărat!!! Dezamagitor!! P.S.: înainte de a comanda noi, la masa de alături a fost adusă tot vită și dl a semnalat ca vita este foarte tare. Clar, bucătarul a avut o zi "proastă" sau a dorit să ascundă ceva.

Mancarea decenta, nimic extraordinar, iar ciorba a venit aproape rece. Destul de overpriced pentru ce ofera. Locul cam înghesuit, putin frig iar personalul nu a fost tocmai profi-parea ca deranjezi daca ceri ceva. Nu as mai veni a doua oara. Am vazut pe Instagram ca a fost mare hype cand s-a deschis, insa nu a fost conform asteptatilor.

Terasa este elegantă și servirea rapidă, făcută de oameni care chiar par că le place ce fac. Au cocktail-uri bune, dar surpriza mare e lista de vinuri, foarte variată și rafinată. Mâncarea e gustoasă, iar noi am comandat de mai multe ori vita steak frites și de fiecare dată a fost foarte bună. Recomand să faceți rezervare din timp, pentru că în weekend e mereu plin.

O experiență minunată cap coadă! Restaurantul în sine este frumos și romantic, cu decorațiuni care adaugă atmosferei intimă și călduroasă! Până și farfuriile sunt super cute! Mâncarea este de nemaipomenit! Am mâncat Onion Soup și Schnitelul pentru Musafiri! "Supa" a fost cada și sufletească iar schitzelul crocant, balansat și suficient de nostalgic cât să fie familiar dar totuși inovativ! Mulțumesc mult!

Un restaurant superb. Oamenii sunt super implicati si servirea a fost impecabila. Mancarea a fost foaaarte buna si gustoasa iar cocktail-urile sunt geniale. Neaparat trebuie sa mancati vita, e perfecta.

Ori sunt multe restaurante bune, ori ajung doar eu la toate, dar după vreo doi ani de la deschidere, am pășit în seara asta la Mosafir pentru cei mai buni cartofi prăjiți cu brânză frământată, cel mai original MBS (mămăligă cu brânză și smântână plus gălbenuș, ca inspirația din Carbonara să fie mai evidentă), o friptură de vită cu sos Bearnaise pentru care Bourdain ar fi revenit în România și un miel de la Berke gătit în grozav de mult vin roșu ca să placă și profanilor, nu doar amatorilor. Meniu scurt, cum se face. Ingrediente locale pentru că așa e normal. Tehnică avansată integrată cu cap, nu de dragul poveștii sau pentru a masca ceva - vezi smântâna coaptă. Transparență atât de multă încât rețeta pentru super bomba de cartofi prăjiți este la ei pe Instagram într-un reel cât se poate de clar, la fel și rețeta pentru Steak frites. Bule, multe bule, de la Carastelec , Juvé & Camps și nu numai. Pălincă și rachiu de la PATER, pentru că ar fi ciudat altfel. Bucurie în farfurie, pasiune în cercetare, un strop de Obor și personalitate puternică în fiecare colțișor al spațiului. Cocktailuri bune pentru oameni, care ar putea fie cel mai relevant compliment din sufletul meu de pasionat. Pășești la Mosafir și te bucuri de lumina și istoria spațiului, de carpeta de pe pereți, de pe băncuțe, de casa de la 1800 și ceva, de spatiul în care niciun centimetru nu este la mișto și, în același timp, emană un aer ghiduș. E ceva foarte intenționat și calculat în fotografiile de la mansardă, în borcanele din pivniță, în sutele sau miile de sticle de care pare că te împiedici, doar pentru a le vedea frumos ordonate într-unul dintre cele mai stufoase meniuri de vinuri de la noi. Toate acestea au însă și mai mult sens când le mănânci cartofii prăjiți, untul de casă, pateul de pui și vită sau când închei seara cu acel salam de biscuiți "cât de cât impecabil" pe care îl făcea bunica, dar cu mascarpone de casă și gastrique de zmeură. Apropo, am menționat cumva că de multe ori cartofii prăjiți pot fi bucurie, mai ales când sunt cei de la Mosafir?